Înrobirea muncii pe calea fiscului

Fiscalitatea, nivelul, structura şi tehnologia sa de aplicare au dat şi dau in continuare fizionomie şi culoare politicilor economice şi sociale. Mai egalitaristă in doctrinele de orientare socialistă sau mai lejeră in cele de factură liberală, politica fiscală poate ajuta, propulsa sau, dimpotrivă, la fel de bine, poate sufoca entuziasmul, confiscând prezentul şi nu numai.

Preocuparea pentru a aşeza poli­tica fiscală pe baze care să ajute demarajul economic, să calmeze ten­siunile sociale şi să restabilească poziția şi statutul normal al între­prinzătorilor şi cetăţenilor in faţa impozitului a reprezentat o constantă a factorilor de decizie politică din România ultimilor ani.

O dimensiune a acestei pre­ocupări şi-a găsit materializarea in inițierea, începând cu anul 2000, a impozitului pe profitul global. Experimentul are ca bază legală OG nr. 73/1999, Normele metodologice nr. 1066/29 noiembrie 1999 ale Ministerului de Finanţe privind apli­carea acestei ordonanţe şi HG nr. 611/13 iulie, 2000 cu privire la resta­bilirea. baremului lunar pentru impunerea veniturilor din salarii şi pensii şi a actualizării sumelor fixe prevăzute de OG nr. 73/1999.

Obiect de dispută teoretică, metodologică și juridică

Deja pusă in practică şi dorită a fi o reuşită, această iniţiativă se dovedeşte a fi obiect de dispută teo­retică, metodologică şi juridică. Bornele fixate pentru întinderea intervenției noastre nu permit o tratare exhaustivă a întregii proble­matici născute din discuţiile contra­dictorii consumate pe subiect. Ne îngâduim de aceea, o prezentare a. unor avantaje şi, eventual, dezavan­taje pe care acest tip de impunere le produce organismului economic şi social

Începem prin a retine faptul că OG nr. 73/1999, actul normativ de bază in materie, are in vedere două metode de impunere: prima vizează globalizarea a trei categorii de veni­turi (din salarii, din activităţi independente şi din cedarea, folosinţei bunurilor) spre a fi impuse, pe total, după terminarea anului fiscal; a doua înseamnă impunerea fis­cală, cu reținere la sursă pentru ve­niturile din dividende, dobânzi, din transferul de proprietate asupra valo­rilor mobiliare şi părţilor sociale, venituri din jocuri de noroc şi alte venituri.

Cu suport intr-o atare concepție generală, cele două metode propuse prin ordonanța guvernamentală amintită apropie politica fiscală a României de cea practicată cu su­cces în ţările cu economie de piață, şi, in principal, de cea a ţărilor europene. Se asigură, astfel, şi dintr-o atare direcţie, o armonizare a legislaţiei româneşti cu cea a Europei Occidentale. Adăugăm, in context, că sistemul naţional ope­rant este conceput şi utilizat tot pen­tru a asigura apropierea de limbajul european in materie. Argumentează o dată in plus in această direcție şi premisa de plecare: in mare parte, masa impozabilă se stabileşte pe baza declaraţiilor personale ale con­tribuabililor; se pune bază, in alți termeni, pe conştiinţa civică, pe încrederea pe care statul trebuie să o aibă in cetăţeni.

Apoi, globalizarea celor trei venituri amintite şi impunerea sumei lor in expresie netă cu aceeaşi cotă asigură un tratament unitar veni­turilor, indiferent de provenienţa lor. În general, acest fapt a fost per­ceput ca fiind unul pozitiv. încadrarea, fără reţineri, a acestei măsuri la rubrica cu semnul plus ni se pare, totuşi, forţată. Pozitivă poate fi socotită latura de simplifi­care a operaţiunii sub raportul evi­denţei ca atare: impozitul se aplică, finalmente, la o sumă globală şi nu pe fiecare categorie de venit în parte; sistemul este permisibil unei con­tabilităţi în partidă simplă pentru cei ce obțin venituri din activităţi inde­pendente şi completării, fără dificultăți, a unor fișe fiscale, standard pentru celelalte două categorii de venituri. De loc dificilă este" şi raportarea veniturilor nete impo­zabile la baremul lunar şi anual după care, pe tranşe de venit, se aplică o anumită cotă a impunerii. Este vădită, aici, şi încercarea-de a asigu­ra un plus de transparenţă legislației fiscale, Fără o pregătire prealabilă de specialitate, orice con­tribuabil se poate informa pe calea cea mai directă, din chiar textul actului legislativ, despre obligațiile sale fiscale pe care le poate, astfel, deter­mina cu anticipaţie pentru a-şi construi propriu-i buget de venituri şi cheltuieli.