GIANINA VERA POROSNICU și Iubirea în Cetatea Mândră a Iașiului / Interviu de Claudia Motea
De câte ori aud tradiționalul cântec ”Iașule, Iașule, mândră cetate”, mi-aduc aminte cu plăcere de legendara Cârciumă Veche din centrul orașului și de vocea inconfundabilă a talentatului Ștefan Pintilie, cetățean și amfitrion de onoare al Iașului. De altfel, acest cântec ce vine în întâmpinarea afirmației potrivit căreia ”România s-a născut la Iași ”, a fost o sursă de inspirație vie și pentru cartea mea ”Shalom, Israel!” a cărei acțiune se petrece chiar în Iași. Gândindu-mă la Iași, simt că pe piedestalul inimii mele, îi simt semeția și trăiesc dorința de a mă reîntoarce aici, de fiecare data, cu iubire și condescendență. Astăzi, în acesta zi sfântă de Vinerea Mare din săptămâna luminată, vă rog să-mi permiteți, dragi cititori, să vă invit la o călătorie în lumea aleasă a acestui ținut și pe lespezile fierbinți ale inimii să dăm binețe trecutului ieșean și marilor personalități moldovenești, Eminescu, Creangă,
Kogălniceanu, Alecsandri și mulți alți luminați care au slujit la Sfințenia neamului nostru de români. Și pentru că azi este tot despre noi și lumină, haideți să poposim în Iași, într-o inimă strălucitoare a unui om al zilelor noastre, Gianina Vera Porosnicu. Avocată de profesie, dar cu o mare iubire pentru oameni, artă și cultură, această doamnă cultivă Adevărul vieții la cei mai frumoși parametrii reali, aducând în plin plan respectul și frumusețea lucrurilor valoroase de odinioară.
Doamna avocat Gianina Vera Porosnicu, dacă ar fi să vă faceți o prezentare succintă, ce ați dori să știe oamenii mai întâi despre dumneavoastră?
Îmi doresc ca oameni interesați de persoana mea, aceia câți sunt, să știe despre mine adevărul, că sunt un om normal, cu victorii și înfrângeri firești, cu bune și cu rele, într-un cuvânt, un om… ca toți ceilalți. Poți să ajungi să dai interviuri cu zecile și poți să ajungi importantă în destinul oamenilor din jurul tău și, totuși, să fii vulnerabilă și fragilă în interior, energică și puternică în același timp. Goethe spunea:” Ce frumos e omul!”, iar eu aș completa ”cu toate ale lui”. Succesul, atunci când îl ai, te face atemporal și cred că te scoate din geografia locului. Cred că nu mai contează unde m-am născut și unde am învățat, că am un copil, că am 25 de ani de profesie, consider că esența este relevantă: că am pornit fără susținere și am reușit în aproape tot ce mi-am dorit.
Oare există o definiție judiciară a acestui cuvânt: Adevărul?! Dacă da, care este aceasta?
Există o definiție judiciară a cuvântului ”adevărul judiciar”, adică acel adevăr obținut pe bază de probe și cu toate garanțiile procesuale. Noi, avocații, spunem: ”căutăm adevărul și aflăm acel adevărul judiciar, pe celălalt, adevărul absolut, pe care-l invoca și Camil Petrescu, îl putem găsi doar la Dumnezeu”.
Ca personalitate cu activitate legislativ-judiciară, care este dezideratul vieții dumneavoastră?
De când am intrat în avocatură mi-am stabilit ca deziderat respectarea jurământului profesional: să apăr omul, demnitatea lui și drepturile sale. Rămân loială crezului meu profesional și vă spun legenda avocatului așa cum a spus-o în secolul al XVII-lea Charles-Louis de Secondat, Baron de La Brède et de Montesquieu:” Călăul merge spre eșafod, ducându-l pe acuzat și mulțimea aclamă de bucurie că va fi pedepsit. Călăul se oprește din drum și se adresează mulțimii: ”Are careva să-i spună acestui om un cuvânt de bine?”… și așa s-a născut avocatul.” Aceasta este legenda avocatului care rezistă timpului de aproape patru secole.
Cunoscută ca restaurator și proprietar al Casei Iosef Zoller, sunteți un promotor de linia întâi al culturii românești. De ce tocmai restaurarea acestei Case de la 1912?
Când sunt întrebată despre Casa Joseph Zoller, opera mea de restaurare a edificiului de la început de secol al XX-lea, Monument istoric al Iașului, aflat pe un sit istoric rezidențial, spun întotdeauna așa:” Casa m-a ales pe mine și nu eu pe ea.” Am cumpărat această casă când era o ruină, am restaurat-o și i-am dat frumusețea de altădată, ea fiind supranumită în epocă ”Palatul alb de pe strada Albă”. Am visuri mari pentru această casă. Vreau s-o introduc în circuitul turistic național și să refac fabrica de altădată a celebrului cofetar, Joseph Zoller, fabrica de ciocolată, cu o arhitectură impresionantă, astăzi desfigurarată de transformările regimurilor trecute. Am scos din arhive informații despre casă și am aflat că aici a fost Regina Maria în vizită și marchizul Hubert de Belloy de Saint Liénard, șeful diplomației franceze din Primul Război Mondial. Apoi, în al II-lea Război Mondial, casa a fost sediul Ministerului Muncii, apoi, în comunism, a fost fabrică de săpun. În peste 100 de ani, casa a cunoscut măreția și decăderea și a reînviat albă și semeață, fără fabrică și fără terasă, fără caleașca lui Zoller și fără personajele aristocratice ale vremii, dar totuși frumoasă, insolitul palat alb de pe strada Albă. Iubesc această casă și spun mereu: ”este o casă cu spirit”. În mai mult de-un secol de existență, aici au locuit trei generații, iar eu, a patra, la număr.
Ce reprezintă Iași-ul pentru dumneavoastră, de fapt?
Iașul este ”acasă cel dintotdeauna”. Am vizitat țări, orașe și palate, dar cel mai frumos este orașul meu din țara mea și palatul meu de pe strada Elena Doamna, fosta stradă Albă.
Încă din copilărie ați avut o mare iubire pentru cărți, această iubire fiind inoculată și de faptul că tatăl dumneavoastră era colecționar de cărți vechi, în special ale lui Eminescu. Se poate vorbi despre o zestre tradițională culturală a familiei? Ce alte obiecte patrimoniale ați reușit să aveți în colecție până în prezent?
Când vorbesc despre colecții de artă, eu spun cu modestie: sunt un foarte mic colecționar. Am fotografii vechi ale orașului Iași, ale Reginei Maria și ale unor familii boierești. Am cărți vechi cu poeziile și despre poeziile marelui Mihai Eminescu. Și am cea de-a treia fotografie originală a Luceafărului poeziei românești din cele patru câte sunt și am,mai presus de toate, o mare iubire față de tot ce este istorie națională.
Ne puteți numi câteva persoane cu o influență semnificativă în viața dumneavoastră?
Tata, colecționar și om avid de lectură! Îl văd aievea, așa cum era el în copilăria mea, cutreierând anticariatele și venind cu cărți și icoane vechi, tata, care l-a moștenit pe bunicul, care și acesta avea o bibliotecă impresionantă.
Articol apărut pe site-ul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, aici.