„Flori de vis, flori de fum, flori de sînge...”, de Otilia Cazimir
În data de 8 iunie 2021, am resfințit mormântul Otiliei Cazimir în Cimitirul Eternitatea din Iași.
Monumentul funerar este declarat monument istoric și era degradat, fiind restaurat după 54 de ani de la moartea poetei naționale.
Am fost finanțatorul proiectului de restaurare și am organizat comemorarea creștinească la care au luat parte peste 200 de persoane.
La acțiunea de comemorare creștinească au participat persoane publice și personalități ale lumii culturale ieșene.
Cu această ocazie, am fost felicitată de către arhiepiscopul Iașilor și mitropolitul Mitropoliei Moldovei, Teofan Savu, și premiată de către domnul primar al Municipiului Iași, domnul Mihai Chirica.
Un alt dar minunat pe care l-am primit de la Dumnezeu este acesta: la câteva zile după comemorare, la cimitir, chiar la mormântul Otiliei Cazimir, m-am văzut cu strănepoata Otiliei Cazimir, doamna doctor Doina Bădărău.
Doamna doctor mi-a spus lucruri inedite despre scriitoare, aspecte din familie, amintiri clare și precise a unor momente trăite personal de către domnia sa. Mi-a povestit despre alintul pisicilor din curtea Otiliei Cazimir, despre relațiile din familie.
Mi-a făcut un tablou pastelat al celor mai calde amintiri din copilăria sa, copilărie binecuvântată de amintirea scriitoarei care a iubit-o și a răsplătit-o.
Am primit această poezie a Otiliei Cazimir, poezie pe care o are în original, scrisă de mâna poetei noastre, doamna Doina Bădărău. Citiți-o în amintirea celei care a fost o feministă, o forță, dar și o tandră și gingașă prezență, „ poeta sufletelor simple”, Otilia Cazimir.
Flori de vis, flori de fum, flori de sînge...
Le-am cules, le-am cules de pe drum,
Flori de vis, flori de fum.
Flori de sînge.
Ceru-i mut, drumu-i gol… Cine plînge?
Lacrimi, florile n-au. N-au nici glas.
Cine a plîns, cine a plâns la popas?
Dulci poveri am cules, am cules,
Le-am furat, le-am ucis, le-am ales…
Unde-s azi? Brațul trist, ostenit.
Cade greu. Unde-i tot ce am iubit?
Unde mi-e inima, florilor?
Dăruită-i demult, tuturor…
Cînd va fi să mă duc, să mă duc,
Pentru voi am să-ntîrzii din mers.
Să mai rup, să mai fur, să v-aduc
Cîte-un gînd, cîte-un un vis, cîte-un vers…
Otilia Cazimir