Iași, eco Avocat Iasi: penal, international. Articole

Iași, eco Avocat Iasi: penal, international. Articole

Iași, ecouri din trecut...

iai-ecouri-din-trecut

Orașul Iași, ecouri din trecut...

 

Ultimele zile de toamnă au adus orașului Iași unul dintre cele mai puternice glasuri ale literaturii contemporane, într-un eveniment ce scrie o pagină din istoria literară a orașului- întâlnirea cu unul dintre descendenții ilustrului povestitor moldav Ion Creangă, cel care ne-a binecuvântat copilăria cu harul slovelor sale.

Evenimentul, intitulat „Orașul Iași, ecouri din trecut”, a reunit sub cupola sa nume cu rezonanță puternică din spațiul culturii ieșene și a diplomației, îmbrăcând, astfel, valențe istorice. Printre oaspeții de seamă s-au numărat conducerea Consiliului Județean Iași, reprezentanții Primăriei și ai Prefecturii Iași, membrii Corpului Diplomatic al Republicii Moldova, reprezentanții comunității evreiești din Iași, reprezentanții Arhiepiscopiei Moldovei și Bucovinei, dar și a Episcopiei Romano-Catolice din Iași, iar nu în ultimă instanță, artiști, diplomați și oameni de cultură din diverse domenii ce au dorit să o cunoască pe scriitoarea care duce mai departe creațiile străbunicului său, Ion Creangă. Presa locală a fost dornică să imortalizeze acest eveniment, astfel încât activitatea culturală a avut un puternic ecou în spațiul media al orașului Iași.

Pentru a găzdui acest eveniment istoric, doamna Inspector Școlar Luciana Antoci mi-a oferit accesul la o școală de elită- Liceul de Informatică „Grigore Moisil”. Acesta a fost locul care mi-a deschis perspectiva către oameni înțelepți, entuziaști și ghidați de creativitate nețărmurită: artista Ella Gondos, doamna Director Adina Romanescu, respectiv doamna profesor de religie Floricica Morariu, parte din corpul didactic al liceului. Aceasta, prin răbdarea cu care modelează sufletele fragede ale copiilor, mi-a amintit de chipul blând al dascălului ce a rămas în conștiința scriitorului Mihail Sadoveanu. Doamna profesor Floricica Morariu, asemeni Domnului Trandafir, a conturat imaginea dascălului desăvârșit, dedicat misiunii sale nobile. Împreună „am regizat” o suită de emoții transpuse în cântece, jocuri actoricești și lecturi. În fapt, aceste momente artistice au avut menirea de a fi „daruri” spirituale oferite unei personalități care a dăruit, la rândul său, atât de mult culturii contemporane. Prietenia noastră ancorată în iubirea pentru artă ne-a inspirat să aducem pe scena liceului o multitudine de momente emoționante pentru a o celebra pe scriitoarea Olga Caia-Creangă. 

Evenimentul a avut în deschidere vocea inconfundabilă a maestrului Ștefan Pintilie, care acompaniat de acordeonistul Ovidiu Enea a intonat imnul orașului- „Iașule, Iașule, mândră cetate”. Acest cântec celebrează înfrățirea orașului cu cetatea eternă, Roma și are origini evreiești. Maestrul Ștefan Pintilie, prin muzica sa, ne-a adus aminte că Iașul este un oraș iubit, fiind căminul multor culturi care și-au găsit liniștea între zidurile sale.

Profilul artistic al scriitoarei Olga Caia-Creangă a debutat prin prezentarea numeroaselor premii și distincții pe care dumneaei le deține și exprimarea gratitudinii pentru activitatea literară recunoscută atât în țară, cât și în afara granițelor, a acestui scriitor contemporan. 

Artista Ella Gondos ne-a purtat în universul povestirilor lui Creangă lecturând poate cel mai duios fragment al „Amintirilor din copilărie”- cel ce invocă fragilitatea și inocența primilor ani ai vieții fiecăruia dintre noi.

Micii actori ai liceului, sub îndrumarea doamnei profesor Floricica Morariu, au pus în scenă piesa de teatru „Procesul judiciar al Vulpii”, scrisă de doamna învățătoare Valentina Meleca de la școala „Ion Luca Caragiale” din Orhei. Piesa a fost jucată în premieră pentru prima dată pe o scenă din România. Sceneta este încărcată de o simbolistică profundă, iar faptul că acești copii, prin talentul lor, au distrus barierele interpretative, denotă o neasemuită maturitate spirituală. Interpretarea și talentul copiilor au fost răsplătite de către Ella Gondos prin oferirea unor cutii de ciocolată belgiană tinerilor artiști. Delectarea dulce a fost un cadou  cu totul special, întrucât pralinele au fost create de artizani ciocolatieri. 

Momentele emoționante au fost temelia acestui eveniment istoric. Interpretarea a două creații muzicale de către tenorul Liviu Muntean, artist liric al Filarmonicii „Moldova”, au fost un dar desăvârșit pentru femeia-scriitor. Aria „Ave Maria”, aparținând compozitorului austriac Franz Schubert, a purtat audiența într-un atemporalitate divină, care însuflețește, de altfel și creațiile doamnei Olga Caia-Creangă- ea însăși mamă, îndrumător spiritual pentru multe personalități și soție de preot. Cel de-al doilea cântec, intitulat „Ți-am dat iubirea mea” este un fragment muzical din opereta „Țara Surâsului” -creație a lui Franz Lehar. Acest cântec, deși mai apropiat de prezent, a fost un dar gingaș, asemeni celui dintâi. Tenorul ieșean a fost acompaniat de pianista- maestru corepetitor al Operei Naționale Române Iași, Adina Alupei. Pianul, prin harul acestei artiste, a întregit frumusețea momentului oferit de tenorul Liviu Muntean, iar duetul acestora a adus lacrimi de fericire în ochii multora dintre noi, cei ce am fost parte din acest eveniment.

Momentul când doamna Olga Caia-Creangă a luat cuvântul spre a-și prezenta parcursul literar, a căpătat adevărate nuanțe revelatorii, întrucât toată lumina și blândețea din sufletul acestui om au îmbrăcat o formă de cuvinte. Prin harul dăruit de divinitate, aceasta a vorbit audienței. „Preoteasa Olguța Caia-Creangă a scris aceste cărți, dar nu le-a scris cu talentul ei, ci cu talentul străbunului ei, Ion Creangă. Preoteasa Olguța Creangă-Caia a scris aceste cărți, nu cu dragostea ei, ci cu dragostea lui Iisus Hristos”-citat din Înalpreasfintitul Mitropolit Teofan. Dincolo de rezonanța numelui pe care aceasta îl poartă- o „dulce povară”, după cum doamna Olga Caia-Creangă însăși îl definește, am regăsit un scriitor cu o conștiință înaltă, un talent valorizat de comunități și instituții culturale prin oferirea de numeroase premii și distincții. Dintre acestea, amintim Distincția „Crucea Sf. Ierarh Dosoftei”, Titlul de cetățean de Onoare al orașului Tg. Neamț, trofeul „Oameni de Poveste”, Marele Premiu al Salonului Internațional de Carte de la Chisinău. Toate aceste distincții răsplătesc munca pusă în slujba culturii și literaturii române, suflul nou organizatoric și instituțional pe care l-a imprimat în munca de reașezare comună a valorilor și a unei mai bune cunoașteri. Om de acțiune și de idee, doamna Olga Caia-Creangă este o neostenită propagatoare de cultură, un om care a răspuns numeroaselor invitații venite de pe ambele maluri ale Prutului, om tenace și plin de energie, de o capacitate intelectuală și o putere de muncă imense. Sârguința, pasiunea și dorința de desăvârșire cristalizează o etică intelectuală de aspirație elitară a acestui scriitor desăvârșit, iar toate aceste caracteristici sunt completate de calmul și toleranța sa. Când rostim numele doamnei Olga Caia-Creangă, invocăm un ethos personal clar și bine conturat. Vocea sa literară, fragilă și blândă, este păvaza unei misiuni puternice. Astfel, aplecându-ne asupra colecției de titluri ce reclădesc, prin cuvinte, copilăria sfinților părinți („Copilăria Sfinților”), descoperim că această dimensiune inocentă și nealterată trăiește în lăcașul cel mai sfânt al sufletului. Toate cărțile au fost ilustrate magistral de Violeta Zabulică- Diordiev, profesor universitar la Academia de Arte din Chișinău.

Copilăria este vibrația cea mai profundă, mai curată și mai sinceră a omului universal, iar aceasta rămâne, dincolo de trecerea anilor, fărâma divină a ființei. Iată, omul-scriitor ni se revelează prin viziunea artistică pe care a cultivat-o străbunicul său, dezvăluind același desăvârșit talent creator. Povestirile doamnei Olga Caia-Creangă îmbogățesc, astăzi, cultura contemporană prin valoarea inestimabilă a talentului său. Iubirea pentru rădăcinile spirituale ale poporului român a îndemnat-o pe aceasta să păstreze cu sfințenie amintirea strămoșului său, scriitorul Ion Creangă. 

Gratitudinea mea se îndreaptă spre distinsa doamnă a literaturii contemporane și pentru scrierea cărții „Giuvaerul șlefuit”, lucrare despre Casa „Joseph Zoller” Iași- casă de patrimoniu- a cărei restaurare îmi aparține. Penelul dumneaei a surprins cele mai delicate tușe ale poveștii pe care s-a clădit Casa „Joseph Zoller”. Ulterior, povestea mea și cea a casei s-au contopit în procesul restaurării acesteia, întrucât Casa Joseph Zoller înseamnă mai mult decât un cămin pentru mine- este o extensie a sufletului meu. 

Organizatorii mi-au dat mie cel mai frumos rol al acestui moment- rolul povestitorului obiectiv. Să povestesc despre Olguța Caia-Creangă, pe care o știu cel mai bine și cel mai mult. Întregul moment s-a clădit în forma unui dialog ale cărui replici își au originea în sufletul acestei femei-scriitor. Discursul meu a rememorat prima întâlnire cu dumneaei- atunci am cunoscut un om desăvârșit de misiunea sa spirituală și culturală, un om absorbit munca sa, fără a pierde contactul cu conștiința divină. Priveam fascinată de vitalitatea dumneaei, care contrasta cu anii săi respectabili. Aceasta îmi spunea, zâmbind, că nu era niciodată singură, iar munca nu părea grea, întrucât era mereu alături de străbunicul său, alături de Arghezi, de Blaga, de Eminescu și cel mai important- de Dumnezeu. Versurile celor mai iubiți poeți români și rugăciunile transcend timpul și efortul lumii materiale, iar orice îndatorire, oricât de dificilă, devine un alt chip al divinității. Doamna Olga Caia-Creangă m-a apropiat de sufletul poporului român, prin muzeul creat de dumneaei în casa bunicului lui Ion Creangă, David- muzeu căruia multe personalități i-au călcat pragul. Cel mai emoționant moment a fost când am răsfoit ceaslovul de pe care Creangă a „buchisit” cele dintâi slove. Deși inima îmi era plină de emoție atingând filele mistuite de timp, doamna Olga Caia-Creangă, cu neasemuită blândețe, m-a îndemnat să răsfoiesc vechea scriere cu încredere; m-a îndemnat, de fapt, să-l cunosc pe Creangă ca și când l-aș fi avut în față și l-aș fi întrebat: de aici ne povestește Nică? De aici izvorăște universul curat al copilăriei? Răspunsul acestor întrebări este unul complex, întrucât puțini cunosc faptul că în opinia exegeților, marele povestitor Ion Creangă a clădit copilăria „omului universal”, iar aceasta este matricea din care se dezvoltă spiritualitatea ființei ajunse la vârsta maturității. În copilărie, omul cunoaște cel mai bine pe Dumnezeu.

Cred că Ion Creangă ne mulțumește de acolo, de sus, că slovele sale încă sunt vii, iar astăzi au glasul cald al strănepoatei sale.

Am fost binecuvântată cu multe călătorii alături de doamna Olga Caia-Creangă, am ascultat poveștile dumneaei în drumuri spre mănăstiri și alte lăcașuri sfinte. De asemenea, rugăciunile dumneaei mi-au adus alinare și putere interioară în momente când sufletul meu nu se putea reclădi din pricina suferinței. Doamna Olga Caia-Creangă mi-a adus aminte că noi toți suntem parte din întregul universal al Creatorului, iar momentele de suferință au menirea de a ne contopi cu iubirea lui Dumnezeu.

În acest eveniment, nimic nu a fost alterat de formalitatea unui discurs preconstituit, ci totul a urmat fluiditatea naturală a arhitecturii narative care se regăsește și în operele doamnei Olga Caia-Creangă. Ochi și surâsul unui om nu îmbătrânesc niciodată, iar această doamnă atât de dragă sufletului meu, poartă în suflet inocența și sinceritatea unui surâs de copil.

Finalul acestei întâlniri istorice a făcut cunoscută publicului aprecierea onestă a unor importanți diplomați și oameni de cultură, printr-o multitudine de scrisori- laudatio, care au fost lecturate de către elevii Liceului „Grigore Moisil” Iași. Acest moment a încununat activitatea literară și culturală prolifică a scriitoarei Olga Caia-Creangă.

Noi, organizatorii evenimentului, i-am oferit doamnei Olga Caia-Creangă mai multe buchete de flori albe, iar artista Ella Gondos a pregătit pentru dumneaei un dar cu adevărat delicat, menit să clădească o amintire eternă a acestui moment memorabil: un buchet generos de trandafiri roșii criogenați. De asemenea, noi organizatorii, am oferit buchete albe de flori tuturor doamnelor invitate.

Scriitoarea Olga Caia-Creangă, om prin esența sa darnic și înnobilat de iubirea pentru semeni, a dăruit tuturor oamenilor din public cartea „Giuvaerul șlefuit”, carte purtând autograful meu și al dumneaei. Acest dar a adus multă bucurie invitaților fiind, totodată, o lecție fragilă de generozitate.

În încheierea acestui moment unic în istoria culturală a Iașului, i-am delectat pe micii actori ai Liceului „Grigore Moisil” cu  prăjituri -marca Joseph Zoller, care se disting atât prin aroma lor unică și delicată, bazată pe ciocolată, respectiv ganache de ciocolată belgiană, dar și prin bănuțul de ciocolată ce poartă inscripția inițialelor casei- JZ. De asemenea, am servit organizatorilor și un tort- marca Joseph Zoller, o creație diafană, având la bază ganache de ciocolată albă și o reinterpretare modernă a „Crème Chantilly”. Decorul, contopind în nuanțele sale aurii note moderne, a întregit eleganța Casei „Zoller”. Deliciile au fost desprinse din dulcele timp al copilăriei, din leagănul primilor ani ai vieții, din cea dintâi întâlnire cu Dumnezeu.

Acest eveniment va rămâne scris în istoria orașului Iași, iar noi am fost cei binecuvântați a fi contemporani cu scriitoarea Olga Caia-Creangă, un nume zugrăvit în panteonul personalităților culturale ale prezentului. Opera sa, care poartă vibrația penelului străbunicului Ion Creangă, va rămâne pentru totdeauna o piatră de temelie a literaturii române, iar noi am celebrat, astăzi, acest scriitor desăvârșit!