Detectorul de minciuni
Numit popular ”detector de minciuni”, biodetecția judiciară se bazează pe un principiu cunoscut încă din antichitate: interdependență psihosomatică, adică raportul logic despre funcționarea corpului și psihicul uman.
În dreptul anglo-saxon, detectorul de minciuni este supranumit ”poliție tehnică”.
Se consideră că asimilarea faptei are loc în momentul săvârșirii acesteia și, dacă negarea adevărului este posibilă în planul mental al dialogului, nu este posibilă în planul reacțiilor neurovegetative, iar pacientul biodetectorului se deconspiră.
Testările cu ajutorul tehnicii poligraf sunt de dată recentă și se fac în compartimentul tehnico-științific al Poliției.
Aceste testări sunt făcute atât în scopul stabilirii nevinovăției unei persoane, cat și în scopul stabilirii vinovăției sale.
Teoria psihologică a vinovăției vorbește despre matricea infracțională, o realitate a conștiinței infractorului, acel film netrucat și netrucabil al derulării infracțiunii, autoimplementat secvență cu secvență în memoria infracțiunii; o implicare, în primul rând a manifestărilor organice, musculare și glandulare. Pulsul crește imediat după minciuna afirmată, sesizabil în raportul: experimentator- subiect (psihologia comportamentului simulat).
În jurul subiectului s-a dezvoltat o adevărată știință: psihofiziologia, spunându-se că testul poligraf inocentrează chiar și pe infractorul versat, iar perioada testării a fost numită ”perioada timpului critic”.
În Europa, specialiștii s-au poziționat în marea lor majoritate la fel ca și criminalistul Marcel Sicot care spune: ”Reacțiile înregistrate la poligraf nu pot fi considerate nici ca declarații, nici ca mărturii, nici ca mărturisiri, pe care nimeni nu este, în mod legal, obligat să le facă. Mie mi se pare în actuala stare de lucruri că ar trebui să fie clasate în categoria indiciilor care rezultă mai curând din tehnica polițistă, decât din procedura penală. Ele nu au, desigur, valoarea urmelor relevate la fața locului, și, mai puțin încă, forța probantă a amprentelor digitale, recunoscută astăzi în mod universal. Dar justiției i-au trebuit numeroși ani ca să recunoască valoarea probatorie a dactilotehniei”.
Probabil că este doar o chestiune de timp ca ”detectorul de minciuni” să furnizeze probe și nu doar indicii.
Autor: av. Gianina Vera Poroșnicu