Avocat malpraxis Porosnicu Gianina Vera Iasi
Malpraxis-ul este eroarea profesională săvârșită în exercitarea
actului medical, generatoare de prejudicii asupra pacientului.
Avem o lege de reformare în domeniul sănătății, Legea 95/2006, care necesită ea însăși a
fi reevaluată.
Cunoscutul dr. Tudor Ciuhodaru din Iași, medic primar în medicină de urgență, doctor în
științe medicale, în prezent deputat, a făcut în anul 2014 o propunere de modificare a
legii și de scurtare a procedurilor de dezdăunare către victimele malpraxis-ului (de
luni de zile în loc de ani de judecată), propunere de lege care a trecut de Camera
Deputaților.
În emisiunea de la postul local de televiziune TeleM Iași, împreuna cu domnul dr.
Ciuhodaru dezbatem complexa problemă a malpraxis-ului în România.
Deși instrumentele de drept sunt deficitare în acest domeniu, în România există
precedente judiciare încurajatoare de tragere la răspundere a sistemului sanitar public
sau privat, a personalului sanitar: medic, asistent, brancardier etc.
România a pierdut la CEDO în cazuri de malpraxis nesoluționate corespunzător în sistemul
nostru judiciar.
Dreptul malpraxis-ului este un drept al viitorului. Vom lua calea țărilor civilizate în
termen scurt (legislația reclamă modificări și practica le impune pe piață). Dreptul
malpraxis-ului e și un drept al prezentului: în procese civile sau penale, pacienții își
recâștigă tot mai mult drepturile și statutul de deținători ai unei vieți ,,de mare
preț’’.
Cât privește asigurările de malpraxis în forma actuală, trebuie intervenit legislativ cât
de curând pe acest domeniu. Dar și în stadiul actual ele reprezintă un deziderat în
astfel de procese: pacientul/ victima trebuie despăgubit pe sume foarte mari (polițele
de asigurări din domeniul sanitar trebuie să crească).
Viața și sănătatea contează nu numai în cantitatea lor, ci și în calitate!
Despăgubiri consistente pentru acte medicale prejudicioase înseamnă normalitate și
echitate, nu ‘’îmbogățire fără justă cauză’’!
În conferințe, în mass-media, în plenul Camerelor care legiferează în România, se
recunoaște tot mai mult că serviciile medicale nu sunt întotdeauna excepționale din
punct de vedere calitativ și corpul medical nu este impecabil.
Poate este oricând și oriunde greu să se ajungă la o cunoaștere ideală medicală, dar
acest lucru nu scuză cazurile de culpă medicală, generatoare, de cele mai multe ori, de
noi prejudicii morale și materiale.
Reglementarea ‘’câmpului’’ contractual, a naturii juridice corp medical-pacient și
asigurarea prejudiciului prin intermediul unei asigurări de răspundere profesională au
devenit probleme stringente ale lumii juridice contemporane românești.