Recenzie pentru o carte de inimă
Când am citit nuvela Jocul de-a viața, m-a cuprins un amalgam de sentimente: de la speranță și bucurie, până la disperare și chiar frustrare. De ce? Pentru că opera prezintă povestea unei adolescente plină de viață și de visuri al cărui destin este supus la grea încercare.
Nuvela scrisă de domnul Vasile Chelaru ar putea fi considerată o monografie a tinerilor bolnavi de cancer. Alături de Mălina, trăim suferința de nedescris a unei ființe umane aflate în floarea vieții care trebuie să se maturizeze subit și să înțeleagă existența morții mult prea devreme. Diagnosticată cu o formă de cancer agresiv, fata se luptă nu numai cu boala, ci și cu dorința de a trăi. Fiecare rezultat pozitiv o face să creadă că există șanse de vindecare, deși rar a supraviețuit vreun tânăr, auzind peste tot că tratamentul îi va prelungi viața, dar nu i-o va reda înapoi. Fiecare moment în care își salvează piciorul de la cuțit îi oferă o certitudine că poate fi normală din nou. Dar Moartea are chef de joacă și, așa cum o spune și titlul, viața ei dansează după cum îi cântă ea.
După ce durerile de genunchi devin insuportabile, Mălina realizează că e timpul să meargă la doctor pentru niște investigații, negândindu-se că un disconfort al gambei piciorului o va duce pe drumul spitalelor și al chimioterapiei. Totuși, călătoria ei e mai mult decât una spre vindecarea fizică. În timp ce urmează tratamente, viața ei se schimbă: se bucură de una dintre pasiunile ei, arta fotografiei, și devine model pentru o revistă de modă pentru femei din Italia, „Donna Moderna”, descoperă oameni noi cu care poate să-și împărtășească gândurile și suferința, Roberta, psihologul spitalului din Trieste fiind un adevărat înger păzitor și trăiește și prima iubire alături de Alex, cel care o va face să uite pentru o perioadă că e pe moarte. În final, Mălina se va stinge, arsă de focurile canceroase ale metastazelor de la plămâni, dar fericită și împăcată cu soarta sa, știind că în puținul timp pe care l-a avut, a trăit momente de neuitat.
Despre carte, domnul Vasile Chelaru declară următoarele: „Paginile nuvelei Jocul de-a viața le-am scris animat de dragostea pentru oameni și calitățile lor. (...) În mod cert, omul este ființa care are capacitatea de a se adapta situațiilor noi, găsește soluții la aproape toate ecuațiile destinului, răspunde prompt la pericole și ocolește unele capcane, dar dincolo de lucrurile omenești, există împrejurări infinit mai primejdioase cu care nu poate lupta nici adevărul, nici frumusețea interioară, nici cultura valorilor. Viața este o luptă! Viața este un joc!”
Deși meseria sa, cea de om al legii, fiind directorul executiv al Poliției Locale din Bârlad și anterior, timp de zece ani, șef al Poliției Municipiului Bârlad, ne-ar face să credem că personalitatea sa ar fi predominant sobră și rece, descoperim în scriitura sa o latură poetică, lirică, ce frapează prin descrierile delicate, lungi, amintind de stilul baroc al literaturii. Dialogurile dintre personaje sunt construite simplu, sugerând prin ele personalitatea fiecărui personaj. Cu toate că e scrisă de un om ce aparține unui sistem dur, militar, precum cel al poliției, spiritul său artistic nu a fost suprimat. Chiar și vicisitudinile vieții care l-au făcut să treacă printr-un proces foarte dur și să simtă pe pielea lui modul în care operează sistemul, nu l-au desensibilizat, iar cartea de față e dovada grăitoare a acestui fapt, ea fiind extrem de sensibilă, solicitantă, chiar, energetic pentru cititorii cu adevărat implicați în lectura ei.
Domnul Vasile Chelaru nu este la prima sa „abatere” literară, deși Jocul de-a viața este debutul său în lumea nuvelisticii. Pasionat de lectură și scris încă din vremea când era elev al școlii gimnaziale, acesta nu a vrut să rămână un anonim, ci și-a dorit să împărtășească cu lumea întreagă talentul său scriitoricesc. Așadar, a participat la diverse concursuri literare unde a câștigat premii, a fost publicat și în revistele școlii. În prezent, este membru al Cenaclului Literar „Al. Vlahuță” din Bârlad coordonat de poetul Simion Bogdănescu și a mai publicat proze scurte în revistele „Viața noastră”, „Academia Bârlădeană”, „Baadul literar” și „Meridianul cultural-românesc”. Corespondând cu acesta am aflat că are în manuscris o nuvelă polițistă și un roman polițist pe care le va tipări și lansa în acest an. Pregătește pentru viitor și un roman de dragoste pe care abia așteaptă să-l aducă în atenția publicului iubitor de frumos.
Prin această recenzie, făcută în calitate de prieten apropiat și de om care i-a fost alături în momentele dificile din viață, fiindu-i avocată atunci când lumea l-a nedreptățit, am vrut să-i mulțumesc pentru faptul că m-a introdus în lumea sa plină de cuvinte frumoase și de descrieri poetice ce au parfumul romanelor lui Mihail Drumeș. Pot afirma cu mâna pe inimă că este un adevărat artist al destinelor umane tragice care, prin moartea lor, ne amintesc ce important este să trăim.
